JUSTITIA DE ATUNCI ...

           Ne aflam in anii '80-'82 la un magazin bucurestean de paine, cum erau multe in vremurile acelea.

           Masina de paine, condusa de sofer si avand si un delegat, oprea in fiecare dimineata intre orele 03.00 si 06.00 ( daca retin corect) la fiecare brutarie si descarca cele 3-4 sortimente de paine din acele vremuri si ceva  dulciuri de la aceasi fabrica de paine ( eugenii, spirale, napolitane, briose , etc ).
           Exista un borderou de distributie, pe care erau inserate: brutaria, sortimentele de pentru vanzare , pretul per unitate si cantitatea descarcata.
           Delegatii aveau chei de la broastele usilor de acces  ale magazinelor si descarcau marfa conform specificatiilor din borderou, incuiau si apoi plecau pe traseul de distributie, mai departe.
          In acea dimineata,la magazinul "X" trebuiau descarcate 300 de franzele,  50 de paini negre, 100 de  chifle si 100 de japoneze, 500 de napolitane. ( cantitatile sunt aleatorii )
          Delegatul numara painile albe care trebuiau predate si constata ca sunt mai putine  cu  50 de bucati decat cantitatea trecuta pe borderoul de distributie.
          Stie ca nu a facut nimic aiurea, ca atat i s-a incarcat si ca poate o fi fost neatent la incarcarea masinii.
         Oamenii vor pleca la munca, magazinele de paine se vor deschide pentru ca acestia sa isi poata lua paine sau alte produse la locul de munca... si cum este un cartier muncitoresc  si mai are doar un magazin de aprovizionat, calculeaza valoarea painii si in locul painilor lipsa, de aceasi valoare, in bani, pune chifle, japoneze si ceva dintre produsele celelalte.  Rationamentul a fost simplu: ultimul magazin era foarte  aproape de fabrica, urmand ca pe acesta  sa il aprovizioneze ceva mai tarziu, dupa ce va incarca  de la fabrica produsele lipsa.

           Din punct de vedere contabil , atata timp cat fusese acoperita valoarea de distributie, delegatul a gandit ca este perfect acoperit.
           Incuie usa de la magazni, isi ia capsurile goale, apoi, inchide usile din spatele masinii de distributie si pleaca mai departe .
           Merge la fabrica de paine, incarca ce lipsea si face ultima aprovizionare a diminetii .
          Nu avea de unde sa stie ca gestionarul magazinului de paine unde a compensat valoarea franzelelor lipsa, cu alte produse, a ajuns la serviciu si  cand a constatat discrepantele din acte a chemat imediat  militia economica.

          Militia constata ca reclamatia este corecta , nu ia in seama ca din punct de vedere contabil,  nimic nu era in neregula si se duce la fabrica de paine, unde ii retine si apoi procuratura ii aresteaza pe delegat si pe sofer, pentru delapidare si, respectiv, pentru complicitate la aceasta infractiune.

          Nimeni dintre cei implicati in aceasta problema nu avea de unde sa stie, ca in acea vreme exista o "decizie de indrumare" a fostului Tribunal Suprem al RSR., care considera ca schimbarea destinatiei unui bun, chiar daca nu era urmata de alta fapta era delapidare si ca aceasta era de stringenta  aplicabilitate in justitia romana in astfel de situatii.
          Astfel, pentru o fapta, fara nicio urmare din punct de vedere contabil, adica fara un prejudiciu cert, cei doi sunt prezentati instantei de judecata ca sa fie condamnati pentru delapidare, unde pedeapsa, daca retin exact era cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani si confiscarea averii, ca masura complementara.

         Este ora 10,00 intr-o zi de toamna insorita, cand incepe procesul la judecatorie.
        Sala este arhiplina, de avocati si de public, inclusiv cu colegii de munca ai inculpatilor, convocati de orgnizatia de  partid  a sectorului pentru popularizarea legii si pentru a-i descuraja sa savarseasca fapte antisociale.

        Presedintele instantei dispune citirea rechizitoriului( actului de inculpare ) si procurorul citeste continutul sau, cu oarecare tristete in glas
        La citirea situatiei de fapt ( modul in care au avut loc faptele ), avocatii din prima banca spun cu glas tare : "mai rau ca in Descult a lui Zaharia Stancu, trebuiau sa munceasca cu botnite la gura" !
       Publicul din sala freamata, se aud injuraturi printre dinti  si un "nu se poate" de undeva de prin fundul salii.
       Judecatorii, vad ce intorsatura a luat procesul si  presedintele completului de judecata, suspenda sedinta pentru a merge la presedintele instantei, ca acesta sa anunte sectorul de partid.

       Dupa mai bine de 2 ore de discutii, completul de judecata revine in sala, administreaza probe in viteza, solutioneaza cauza  si pronunta imediat sentinta de o luna de inchisoare cu suspendare, scade durata arestului preventiv 24 de ore si oamenii raman liberi.
       Persoanele  din sala la auzirea sentintei citite de presedinte s-au ridicat in picioare si au aplaudat,

       Este unul dintre momentele in care s-a dovedit cat de falimentara si de exagerata era politica penala  represiva a partidului unic      

         

        Voi continua acest ciclu cu povestiri dintr-o lume apusa, dar neuitata