1907 - ZILELE NOASTRE = ACEASI ROMANIE !

 

                Au trecut peste 100 de ani, de cand marele I.L.Caragiale, scria , in maniera sa atat de cunoscuta, intr-o scrisoarea publica, intitulata "1907- din primavara pana in toamna"  situatia prin care treceau romanii si Romania atunci.
                Dupa atatia ani, ne mentinem in aceiasi "parametrii" satirizati atunci de marele dramaturg.
               Las la latitudinea cititorului sa constate ( a cata oara?) cat de actual este inca marele autor.
              "Cum i-a venit sufletul la loc, oligarhia și-a luat iar bunele clasice năravuri; a început iar jocu-i normal de cacialmale între fracțiuni, grupuri și grupușoare și în sânul acestora, ca în frumoasele senine zile de pace... Șoapte și intrigi de culise; sfori și sforicele, cât mai subțiri dacă trebuiesc, cât mai groase dacă merg; emulație de subtile ergoterii bizantine pe față; concurs de pișicherlâcuri pe la spate; adevărul curat, strecurat la ureche cu acele clipeli din ochi și cu acel tremur de buză, caracteristice minciunii; minciuna rostită tare în vileag cu glaciala neșovăire, pecetea sfântului adevăr..."

                     Raportandu-ne la momentul actual, acelasi mare scriitor nota :

                  „În cluburi sumptuoase, unde se aruncă pe o carte arenda unui vast domeniu; în cabinete particulare, unde un mic souper fin se plătește cu prețul cîtorva chile de mălaiu; în berării populare, unde meschini impiegați asvîrl într'o seară la chef leafa-le pe o săptămînă; în cîrciumi de mahala, unde se strîng hăitașii electorali să se cinstească cu tulburel nou prefăcut din vechiu; - pe căile publice - la colțul bulevardului, sub splendoarea lampelor electrice, sau la răspîntia depărtată, sub licărirea unui felinar afumat; în tramvaiu, pe jos, în muscal cu cauciuc; în vagon-lits, în clasa a doua or atreia; - dela spuma oligarchiei pînă la drojdia clientelei - toți roiesc și forfotesc... Șoptesc, discută, și perorează și isbucnesc și pun lumea la cale, - gîndind la... persoane; vorbind de... persoane; aplaudînd sau condamnînd... persoane; expulsînd sau decorînd... persoane; exaltînd sau calomniind... persoane! Persoane și iar persoane! Firește, sistema trebue să fie consecuentă. Aci, lumea e a persoanelor, nu persoanele sunt ale lumii... Aci sunt slujbe pentru slujbași, nu slujbași pentru slujbe; bisericii pentru popi și paracliseri, nu paracliseri și popi pentru biserici; .........; catedre pentru profesori, nu profesori pentru catedre... Aci e, înfine o patrie pentru patrioți, nu patrioți pentru o patrie...”
             Romania de ieri, Romania de astazi, chiar daca oamenii sunt altii, caracterele lor raman cele descrise de Caragiale... ca un mare "blestem" care urmareste aceasta natie !