DE CE NE ESTE ATAT DE GREU ?

        Stire seaca ( sursa: "G4 Media.ro") :

        Un pensionar, in etate de  87 de ani, pe numele sau, Mircea Ionescu, din Cugir, in cadrul proiectului "Romania Ajuta", initiat de "G4Media.ro",  impreuna cu" Fundatia Konrad Adenauer," a donat spitalului din localitate, in timp de pandemie de coronavirus , suma 10.000  lei, bani economisiti cu greu din pensia sa
       Este vorba  despre un fost maistru pensionat, dupa 38 de ani de munca, de la atelierul de forja al U.M Cugir, care ani de zile, si-a insotit sotia bolnava, pe la diferite spitale  pentru a fi tratata.
        Motivatia omului este simpla si coplesitoare. Ea izvoraste din adancul sufletului sau, dar si dintr-o realitate nerecunoscuta de multi: " sotia mea a fost bolnava si statul ne-a ajutat, si noi trebuie sa ajutam"

         De ce multora dintre semenii nostri,  dintre care, multi cu dare de mana si ajutati tot la fel sau mai mult de stat,  ori altfel, le este atat de dificil sa doneze macar 5-10 lei (s-a putut  chiar si telefonic printr-o simpla apasare de tasta sau atingere de ecran) pentru conationalii lor aflati in suferinta sau/ si pe paturi de spital ?
          Cati  demnitari de orice fel, cu salarii  bune si cu averi considerabile s-au aplecat asupra caritatii ?
           Cati functionari de stat, reprezentativi ca imagine si functie , bine retribuiti, de fapt, oameni cu posibilitati materiale, au inteles sa doneze cativa "firfirici" proveniti din bunastarea  proprie?
            Cati dintre cei cu stare- si poate dintre multii potentati finaciari - au mers  macar sa vada (nu neaparat sa bage mana in buzunare) suferintele si lipsurile din azilurile de stat sau din asezamintele unde sunt cazate si "ingrijite" persoane cu dizabilitati ?
             Cati beneficiari ai unor pensii nesimtite au donat cativa arginti pentru bolnavi, pentru cei din linia intai, pentru altii  ?
 Pentru multi dintre acestia, probabil ca  ar fi o impietate sa ii intrebi despre caritate, sub orice forma ar fi ea si nu in ultima instanta, pentru unii  ar fi  greu sa ne comunice, de ce transforma un bine facut in publicitate cu surle si cu trambite.
            Poporul nostru este un popor bun si milos, empatic, cu toate problemele sale, si tocmai de aceea, astfel de situatii nu ar trebui sa ne caracterizeze. Ele ar trebui sa fie pentru cei cu arici la buzunare si lipsiti de empatie ,stanjenitoare sau chiar, dureroase, cu conditia existentei unei mici "doze" de bun simt
            In vremurile trecute - si din ce in ce mai indepartate, din nefericire - foarte multi oameni, incepand cu inalti demnitari din conducerea statului, sotii sau rude ale lor, oameni bogati se preocupau de opere de caritate -si banuiesc ca exemplele sunt cunoscute (Regina Maria, Maria Antonescu, Malaxa, etc)
             Un om simplu dar, cu un suflet imens, le-a si, poate, ca unora dintre noi, chiar ne-a dat o lectie, o lectie, despre mila, bunatate si  de solidaritate si pentru ca  si suferit si a fost si ajutat - putin, atat cat ajuta si cat poate statul -  sper ca pe unii ne-a invatat, daca nu stiam, ce inseamna empatia si bunul simt.
              Sa ne ajute Dumnezeu sa nu uitam si sa avem  puterea de a reinvia bunatatea sa mai oferim cate ceva ( o toala, un ban, o bucata de paine, un obiect sau un medicament, etc).

             Trebuie sa invatam, unii dintre noi, sa impartim saracilor si defavorizatilor, nu numai la pomenile" in memoriam"  sau la cele televizate.
              Si oamenii amarati  sunt oameni si merita sa traiasca !
              Viata este grea
              Ganduri bune, nu numai pentru sufletele bune !