ISTORIA NU TREBUIE UITATA SI NICI REPETATA

                       

                       Vremurile se pare ca se repeta pentru ca unii dintre noi au uitat despre  aceasta nafacand nimic sau prea putin in acest sens
                        Acest fapt m-a determinat sa va  readuc  aminte despre un pamflet  scris de marele poet si publicist  Tudor Arghezi, intitulat "Baroane" adresat, atunci Baronului Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei naziste la Bucuresti, dintre  anii 1941-1944.

                        Pentru aceasta publicare pamfletara, din 1943 se pare ca marele poet roman a fost trimis in inchisoarea de la Tg.Jiu de  catre autoritatile acelor vremuri.
                       "Complicitatile vinovate" ne-au adus intotdeauna dureri si urmari  nefaste.
                       Acest adevar nu trebuie sa il uitati !
                       Din aceasta cauza am facut recurs la istorie, pentru ca aceasta, chiar NU TREBUIE  UITATA  !
  
                       "Tudor Arghezi - Baroane Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad. Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte. Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule. Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune! I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte. Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge? Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori. Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane"... Publicat în Informaţia zilei, 30 septembrie 1943,

                           Sursa: https://scriitoriclasici.blogspot.com/2012/12/tudor-arghezi-baroane.html
                        Dvs.ar urma  sa stabiliti cat de actual este continutul, cu cine seamana portretul creionat de  Arghezi  si la cine ar putea  sa se refere astazi.
                       Referitor la personalitatea lui T.Arghezi:
                       Pagina „Arghezi” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Arghezi (dezambiguizare). Tudor Arghezi Date personale Nume la naștere Ion Nae Theodorescu Modificați la Wikidata Născut 21 mai 1880 București, România Decedat 14 iulie 1967 (87 de ani) București, Republica Socialistă România Părinți Nae Theodorescu și Maria Căsătorit cu Constanța Zissu Paraschiva Burda Copii Eli Lotar (cu Constanța Zissu) Mitzura (cu Paraschiva Burda) Barutu (cu Paraschiva Burda) Cetățenie România Modificați la Wikidata Religie creștinism ortodox Modificați la Wikidata Ocupație poet, prozator, jurnalist Limbi vorbite limba română[1][2] Modificați la Wikidata Pseudonim Tudor Arghezi Studii Colegiul Național „Sfântul Sava” din București Activitatea literară Activ ca scriitor 1896 – 1967 Mișcare/curent literar Modernism, Simbolism Poporanism Specie literară poezie lirică, ficțiune, satiră, pamflet, literatură pentru copii Operă de debut 1896[3] în ziarul "Liga ortodoxă": * 25 iulie - proza „Din ziua de azi” * 30 iulie - poezia „Tatal meu” Opere semnificative „Flori de mucigai”, ”Ochii Maicii Domnului”, „Cuvinte potrivite”, „Bilete de papagal” Influențe[ascunde] Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Alexandru Macedonski, Anton Pann A influențat pe[ascunde] Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor Vianu, Mircea Cărtărescu Note Premii Premiul Național pentru Literatură Ordinul Meritul Cultural Membru titular al Academiei Române Semnătură Prezență online Internet Movie Database Modifică date / text Consultați documentația formatului Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu; n. 21 mai 1880, București, România – d. 14 iulie 1967, București, România)[4] a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. După o altă ipoteză, numele poate veni de la numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.[5]
                 sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Arghezi
                                  

                   N.B.
                   Cine nu cunoaste si alte  amanunte despre cine a fost Tudor Arghezi, desi ma indoiesc ca ar fi prea multi, poate da click pe motorul de cautare "GOOGLE" ! sau poate apela  la A.I.