TABLOU INTUNECAT...

               Privim, ascultam politicieni autohtoni sau nu, care reusesc prin tot ceea ce fac, dar mai ales prin ce nu pot face, din cauza "scurt circuitelor lor grave de gandire" cum nu fac altceva decat sa  "ridice" starea de penibilitate in care se afla pe cele mai inalte culmi.
              Obraznicia, meschinaria, suficienta izvorata din putinatatea lor intelectuala, "sictirul" suveran care ii caracterizeaza, atunci cand vorbesc, ori cand li se adreseaza intrebari inteligente sau care nu le convin au devenit leit -motivele existentei lor efemere.
              Vorbele mari, fara de sens, pe care unii dintre ei rostesc cu usurinta, cu care isi "slobozesc" minciunile,  nu fac altceva decat sa le "desavarseasca" etichetele de goliciune.
              Sunt precum maimutele :"cu cat se urca mai sus (in copac), cu atat li se vad mai acatari partile rusinoase" -gandindu-ne la cele scrise candva de Mark Twain.
              Toti sunt realizati, dar nu isi aduc aminte cum sau prin munca de si-au rupt spatele, unii chiar  au palmele aspre si asudate.
               Nu se mai gasesc lopeti si tarnacoape, nici la suportul pentru stins incendiile !
              Cele scrise de Eminescu, de Caragiale au devenit si devin tot mai actuale, cu cat accesul liber al "nimicului" apare tot mai neingradit. 
               Scriu aceste randuri cu aversiune fireasca, dar si cu o puternica durere in suflet, fata de  vremurile pe care le traversam si ma gandesc la  suferintele pe care ar putea sa le indure, intr-un viitor nu prea indepartat, copiii si nepotii nostri.
               Viata este un dar fragil, pe care ar trebui sa il pretuim si pe care ar fi necesar sa o traim in interiorul altor coordonate, de natura sa o faca mai frumoasa, intr-o lume mai dreapta si mai buna.
               Poate sunt elucubratii, dar...
               Intrebarile care rezida din aceste realitati sumbre sunt:                     Oare cat de mult dorim noi ca toate acestea sa se schimbe si ce intreprindem pentru aceasta ?