CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI ACT JURIDIC DE IMPORTANTA DEOSEBITA PENTRU EUROPA
Buna ziua,
Avand in vedere vremurile dificile pe care le traversam cu totii, pentru ca in situatii deosebite, legislatia internationala si cea europeana a drepturilor omului sa ne fie de real ajutor am postat in integralitate, in prima faza, Declaratia Universala a Drepturilor Omului si apoi, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar astazi am postat, in integralitate toate protocoalele aditionale ale acestui ultim act de importanta vitala pentru toti cetatenii europeni.
Am procedat astfel pentru ca am observat, fie in discutiile cu simpli cetateni, fie in anumite situatii cunoscute din presa, din relatari ca aceasta legislatie este cunoscuta, fie in mod relativ, fie este necunoscuta si ca in situatii in care persoane se pot prevala de dispozitiile sale, acestea nu o fac.
Si cum un om informat este intotdeauna un om bogat ...
Lectura placuta !
Cuprins
Forme act
Forma consolidata
+ istoric consolidări
Forma de baza
+ Fișă act
Cuprinsul Actului
Articolul 1
Titlul I
Titlul II
Titlul III
Articolul 52
Articolul 53
Articolul 54
Articolul 55
Articolul 56
Articolul 57
Articolul 58
Articolul 59
Reveniti in topul paginii
CONVENŢIE din 4 noiembrie 1950(*actualizată*)
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 şi 8 şi completată prin Protocolul nr. 2*)
(actualizată până la data de 8 decembrie 2014*)
EMITENT
PARLAMENTUL
----------
----------
*) Text revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 3, intrat în vigoare la 21 septembrie 1970, ale Protocolului nr. 5, intrat în vigoare la 20 decembrie 1971, şi ale Protocolului nr. 8, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990 şi cuprinzând, în afară de acestea, textul Protocolului nr. 2 care, în conformitate cu art. 5 paragraful 3, face parte integrantă din convenţie o data cu intrarea sa în vigoare la 21 septembrie 1970.
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
luând în considerare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948,
considerând ca această declaraţie urmăreşte să asigure recunoaşterea şi aplicarea universală şi efectivă a drepturilor pe care ea le enunţă,
considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsa între membrii săi şi că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
reafirmând ataşamentul lor profund faţă de aceste libertăţi fundamentale care constituie temelia însăşi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o concepţie comună şi un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg,
hotărâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaşi spirit şi având un patrimoniu comun de idealuri şi de tradiţii politice, de respect al libertăţii şi de preeminenţa a dreptului, să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universală,
Afirmând că înaltelor părţi contractante le revine responsabilitatea primară, conform principiului subsidiarităţii, de a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor definite în prezenta Convenţie şi protocoalele la aceasta şi că, în acest sens, acestea beneficiază de o marjă de apreciere, sub controlul Curţii Europene a Drepturilor Omului instituite prin prezenta Convenţie
au convenit asupra celor ce urmează:
----------
Un considerent nou a fost introdus de art. 1 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014.
Articolul 1
Obligaţia de a respecta drepturile omului
Înaltele părţi contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite în titlul I al prezentei convenţii.
----------
Titlul art. 1 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul I Drepturi şi libertăţi
----------
Denumirea Titlului I a fost modificată de pct. 2 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 2
Dreptul la viaţă
1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu aceasta pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă:
a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violenţe sau o insurecţie.
--------
Titlul art. 2 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 3
Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
---------
Titlul art. 3 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 4
Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.
3. Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în sensul prezentului articol:
a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de art. 5 din prezenta convenţie sau în timpul în care se află în libertate condiţionată;
b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;
c) orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţă sau bunăstarea comunităţii;
d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civile normale.
----------
Titlul art. 4 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 5*)
Dreptul la libertate şi la siguranţă
1. Orice persoană1 are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;
b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;
c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente;
e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boala contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.
3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.
5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.
----------
Titlul art. 5 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 6
Dreptul la un proces echitabil
1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărâ fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie sa fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreagă durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
----------
Titlul art. 6 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 7
Nici o pedeapsă fără lege
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional şi internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii sale, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.
----------
Titlul art. 7 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 8
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţă publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
----------
Titlul art. 8 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 9
Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţămînt, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţă publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
----------
Titlul art. 9 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 10
Libertatea de exprimare
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţă publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
----------
Titlul art. 10 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 11
Libertatea de întrunire şi de asociere
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţă publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.
----------
Titlul art. 11 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 12
Dreptul la căsătorie
Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.
----------
Titlul art. 12 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 13
Dreptul la un recurs efectiv
Orice persoană, ale carei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
----------
Titlul art. 13 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 14
Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
----------
Titlul art. 14 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 15
Derogare în caz de stare de urgenţă
1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţă naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
2. Dispoziţia precedenta nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 şi art. 7.
3. Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sa informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou deplin aplicabile.
----------
Titlul art. 15 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 16
Restricţii ale activităţii politice a străinilor
Nici o dispoziţie a art. 10, 11 şi 14 nu poate fi considerată ca interzicând înaltele părţi contractante sa impună restrângeri activităţii politice a străinilor.
----------
Titlul art. 16 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 17
Interzicerea abuzului de drept
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de aceasta convenţie.
-------------
Titlul art. 17 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 18
Limitarea folosirii restrângerii drepturilor
Restrângerile care, în termenii prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.
-------------
Titlul art. 18 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul II Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Articolul 19
Înfiinţarea Curţii
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele părţi contractante din prezenta convenţie şi din protocoalele sale, se înfiinţează o Curte Europeană a Drepturilor Omului, numită în continuare Curtea. Aceasta va funcţiona permanent.
Articolul 20
Numărul judecătorilor
Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al înaltelor părţi contractante.
Articolul 21
Condiţii de exercitare a funcţiilor
1. Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înaltă reputaţie morala şi să întrunească condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau sa fie jurişti având o competenta recunoscută.
2. Candidaţii trebuie să aibă mai puţin de 65 de ani la data până la care lista de trei candidaţi este aşteptată de Adunarea Parlamentară, în temeiul art. 22.
----------
Paragr. 2 al art. 21 a fost introdus de pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014.
3. Judecătorii îşi exercită mandatul cu titlu individual.
----------
Paragr. 2 al art. 21 a fost renumerotat conform pct. 2 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014, devenind paragr. 3 al art. 21.
4. În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate incompatibilă cu cerinţele de independenţă, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent; orice problemă ridicată în aplicarea acestui paragraf este rezolvată de către Curte.
----------
Paragr. 3 al art. 21 a fost renumerotat conform pct. 2 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014, devenind paragr. 4 al art. 21.
Articolul 22
Alegerea judecătorilor
1. Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei înalte părţi contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidaţi prezentaţi de înalta parte contractantă.
2. Abrogat.
--------------
Alin. 2 al art. 22 a fost abrogat de art. 1 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 23
Durata mandatului şi revocarea
1. Judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de 9 ani. Ei nu pot fi realeşi.
2. Abrogat.
----------
Paragr. 2 al art. 23 a fost abrogat de pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014.
2. Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continuă totuşi să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizaţi.
----------
Paragr. 3 al art. 23 a fost renumerotat conform pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014, devenind paragr. 2 al art. 23.
3. Un judecător nu poate fi revocat din funcţie decât dacă ceilalţi judecători decid, cu o majoritate de două treimi, că el nu mai corespunde condiţiilor cerute.
----------
Paragr. 4 al art. 23 a fost renumerotat conform pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014, devenind paragr. 3 al art. 23.
----------
Art. 23 a fost modificat de art. 2 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 24
Grefa şi raportorii
1. Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii.
2. Atunci când se pronunţă în complet de judecător unic, Curtea este asistată de raportori care îşi exercită funcţiile sub autoritatea preşedintelui Curţii. Ei fac parte din grefa Curţii.
--------------
Art. 25 devenit art. 24 a fost modificat conform art. 4 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 25
Adunarea generală a Curţii
Curtea reunită în Adunarea plenară:
a) alege, pentru o durată de 3 ani, pe preşedintele sau şi pe unul sau doi vicepreşedinţi; ei pot fi realeşi;
b) constituie Camere pentru o perioadă determinată;
c) alege preşedinţii camerelor Curţii, care pot fi realeşi;
d) adoptă regulamentul Curţii;
e) alege grefierul şi unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi;
f) formulează orice cerere în temeiul art. 26 alin. 2.
--------------
Art. 26 devenit art. 25 a fost modificat şi completat conform pct. 1, 2 şi 3 ale art. 5 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 26
Completele de judecători unici, comitete, Camere şi Marea Cameră
1. Pentru examinarea cauzelor deduse judecăţii Curţii, aceasta se constituie din complete formate din judecător unic, comitete de 3 judecători, Camere de 7 judecători şi Marea Cameră, formată din 17 judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinată.
2. La cererea Adunării generale a Curţii, Comitetul Miniştrilor poate să reducă la 5 numărul judecătorilor Camerelor, prin decizie unanimă şi pentru o perioadă determinată.
3. Judecătorul unic nu va examina nici o cerere introdusă împotriva înaltei părţi contractante în numele căreia a fost ales.
4. Judecătorul ales în numele unei înalte părţi contractante care este parte în cauză este membru de drept al Camerei sau al Marii Camere. În absenţa sa ori în cazul în care nu poate participa, va participa în calitate de judecător o persoană aleasă de preşedintele Curţii de pe o listă prezentată în prealabil de către înalta parte contractantă.
5. De asemenea, fac parte din Marea Cameră preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi în conformitate cu regulamentul Curţii. Când cauza este transmisă Marii Camere în temeiul art. 43, nici un judecător al Camerei care a pronunţat decizia nu poate să facă parte din Marea Cameră, cu excepţia preşedintelui Camerei şi a judecătorului care a participat în numele înaltei părţi contractante interesate.
--------------
Art. 27 devenit art. 26 a fost modificat conform art. 6 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 27
Competenţa judecătorilor unici
1. Judecătorul unic poate declara inadmisibilă o cauză, în temeiul art. 34, sau poate decide radierea ei de pe rol atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară.
2. Decizia este definitivă.
3. Dacă judecătorul unic nu declară inadmisibilă o cauză sau nu o radiază de pe rol, acesta o va transmite unui comitet sau unei Camere pentru o examinare suplimentară.
--------------
Art. 27 a fost introdus de art. 7 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 28
Competenţa comitetelor
1. Un comitet sesizat cu o cerere individuală formulată în temeiul art. 34 poate, cu unanimitate de voturi:
a) să o declare ca fiind inadmisibilă sau să o radieze de pe rol, atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară; sau
b) să o declare ca admisibilă şi să pronunţe în acelaşi timp o hotărâre pe fond, atunci când problema referitoare la interpretarea sau aplicarea Convenţiei ori a protocoalelor sale, care este la originea cauzei, face obiectul unei jurisprudenţe constante a Curţii.
2. Deciziile şi hotărârile prevăzute la alin. 1 sunt definitive.
3. Dacă judecătorul ales în numele înaltei părţi contractante, parte în cauză, nu este membru al comitetului, acesta din urmă poate, în orice fază a procedurii, să îl invite să participe în locul unuia dintre membri, ţinând seama de toţi factorii pertinenţi, inclusiv dacă partea a contestat aplicarea procedurii prevăzute la alin. 1.
--------------
Art. 28 a fost modificat de art. 8 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 29
Decizii ale Camerelor asupra admisibilităţii şi fondului
Dacă nu a fost luată nici o decizie în temeiul art. 27 sau 28 şi nici nu a fost pronunţată o hotărâre potrivit art. 28, Camera se pronunţă asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor individuale formulate conform art. 34. Decizia asupra admisibilităţii poate fi luată separat.
--------------
Alin. 1 al art. 29 a fost modificat de pct. 1 al art. 9 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
2. O Cameră se pronunţă asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor introduse de state în virtutea art. 33. Cu excepţia cazurilor în care Curtea decide altfel, în cazuri excepţionale decizia asupra admisibilităţii se ia separat.
--------------
Alin. 2 al art. 29 a fost completat de pct. 2 al art. 9 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
3. Abrogat.
--------------
Alin. 3 al art. 29 a fost abrogat de pct. 3 al art. 9 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 30
Desesizarea în favoarea Marii Camere
În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridică o problema gravă privitoare la interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte, Camera poate, atât timp cât nu a pronunţat hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere.
----------
Art. 30 a fost modificat prin eliminarea cuvintelor "în afara cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta" conform art. 3 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014, devenind paragr. 3 al art. 23.
Articolul 31
Atribuţii ale Marii Camere
Marea Cameră:
a) se pronunţă asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când cauza i-a fost deferită de Camera în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferită în virtutea art. 43;
--------------
Lit. a) a art. 31 a fost modificată de pct. 1 al art. 10 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
b) se pronunţă asupra aspectelor cu privire la care Curtea este sesizată de către Comitetul Miniştrilor în temeiul art. 46 alin. 4; şi [...];
--------------
Lit. b) a art. 31 a fost introdusă de pct. 2 al art. 10 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
c) examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47.
--------------
Lit. b) a art. 31 a devenit lit. c) conform pct. 2 al art. 10 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 32
Competenta Curţii
1. Competenta Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condiţiile prevăzute în art. 33, 34, 46 şi 47.
--------------
Alin. 1 al art. 32 a fost completat de art. 11 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
2. În caz de contestare a competentei sale, Curtea hotărăşte.
Articolul 33
Cauze interstatale
Orice înaltă parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încălcări a prevederilor convenţiei şi ale protocoalelor sale de către o alta înaltă parte contractantă.
Articolul 34
Cereri individuale
Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victima a unei încălcări de către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Înaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsura exerciţiul eficace al acestui drept.
Articolul 35
Condiţii de admisibilitate
1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 4 luni, începând cu data deciziei interne definitive.
----------
Pct. 1 al art. 35 a fost modificat prin înlocuirea sintagmei "într-un termen de 6 luni" cu sintagma "într-un termen de 4 luni" conform art. 4 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014.
2. Curtea nu retine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă:
a) ea este anonima; sau
b) ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de ancheta sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.
3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când apreciază că:
a) cererea este incompatibilă cu prevederile Convenţiei sau ale protocoalelor sale, este în mod vădit neîntemeiată ori abuzivă; sau
b) reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii.
----------
Lit. b a art. 35 a fost modificată prin eliminarea cuvintelor "şi cu condiţia de a nu respinge pentru acest motiv nicio cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanţă naţională" conform art. 5 din PROTOCOLUL nr. 15 din 24 iunie 2013 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificat de LEGEA nr. 157 din 3 decembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 5 decembrie 2014.
----------
Alin. 3 al art. 35 a fost modificat de art. 12 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
4. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.
Articolul 36
Intervenţia terţilor
1. În orice cauza aflată în faţa unei Camere sau a Marii Camere, o înaltă parte contractantă, al carei cetăţean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observaţii scrise şi de a lua parte la audieri.
2. În interesul bunei administrări a justiţiei, preşedintele Curţii poate invita orice înaltă parte contractantă care nu este parte în cauza sau orice persoană interesată, alta decât reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau să ia parte la audiere.
3. În orice cauză aflată pe rolul unei Camere sau al Marii Camere comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei poate prezenta observaţii scrise şi poate lua parte la audieri.
--------------
Alin. 3 al art. 36 a fost introdus de art. 13 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 37
Scoaterea de pe rol
1. În orice stadiu la procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că:
a) solicitantul nu doreşte să o mai menţină; sau
b) litigiul a fost rezolvat; sau
c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică.
Totuşi Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi prin protocoalele sale o cere.
2. Curtea poate hotărâ repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea consideră că împrejurările o justifică.
Articolul 38
Examinarea în contradictoriu a cauzei
Curtea examinează cauza în condiţii de contradictorialitate cu reprezentanţii părţilor şi, dacă este cazul, procedează la o anchetă, pentru a cărei bună desfăşurare înaltele părţi contractante implicate vor pune la dispoziţie toate facilităţile necesare.
--------------
Art. 38 a fost modificat de art. 14 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 39
Soluţionări pe cale amiabilă
1. În orice etapă a procedurii Curtea se poate pune la dispoziţia părţilor în vederea soluţionării pe cale amiabilă a cauzei, care să reflecte respectarea drepturilor omului, aşa cum sunt recunoscute acestea în Convenţie şi în protocoalele sale.
2. Procedura descrisă la alin. 1 este confidenţială.
3. În cazul încheierii unei convenţii de rezolvare amiabilă, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o prezentare sumară a situaţiei de fapt şi a soluţiei adoptate.
4. Această decizie este transmisă Comitetului Miniştrilor, care supraveghează executarea clauzelor din convenţia de soluţionare pe cale amiabilă, aşa cum au fost reţinute în decizie.
--------------
Art. 39 a fost modificat de art. 15 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 40
Audiere publică şi acces la documente
1. Audierea este publică, în afară cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstanţe excepţionale.
2. Documentele depuse la grefă sunt accesibile publicului, în afară cazului în care preşedintele Curţii nu decide altfel.
Articolul 41
Reparaţie echitabilă
Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.
Articolul 42
Hotărârile Camerelor
Hotărârile Camerelor devin definitive conform dispoziţiilor art. 44 paragraful 2.
Articolul 43
Retrimiterea în faţa Marii Camere
1. Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauză poate, în cazuri excepţionale, să ceară retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere.
2. Un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere acceptă cererea în cazul în care cauza ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau o altă problemă gravă cu caracter general.
3. În cazul în care colegiul acceptă cererea, Marea Camera se pronunţă asupra cauzei printr-o hotărâre.
Articolul 44
Hotărâri definitive
1. Hotărârea Marii Camere este definitivă.
2. Hotărârea unei Camere devine definitivă:
a) atunci când părţile declară că ele nu vor cere retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere; sau
b) la 3 luni de la data hotărârii, dacă retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere nu a fost cerută; sau
c) atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată potrivit art. 43.
3. Hotărârea definitiva se publică.
Articolul 45
Motivarea hotărârilor şi deciziilor
1. Hotărârile, precum şi deciziile care declară cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate.
2. Dacă hotărârea nu exprimă în totalitate sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.
Articolul 46
Forţa obligatorie şi executarea hotărârilor
1. Înaltele părţi contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii, pronunţate în cauzele în care sunt părţi.
2. Hotărârea definitivă a Curţii se transmite Comitetului Miniştrilor care supraveghează executarea acesteia.
3. În cazul în care Comitetul Miniştrilor consideră că supravegherea executării unei hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el poate sesiza Curtea pentru a se pronunţa asupra acestei probleme de interpretare. Decizia cu privire la sesizarea Curţii se ia prin vot cu o majoritate de două treimi din numărul reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Miniştrilor.
4. În cazul în care Comitetul Miniştrilor consideră că o înaltă parte contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive pronunţate într-un litigiu în care este parte, acesta poate, după ce a pus în întârziere înalta parte contractantă, să sesizeze Curtea cu privire la problema respectării de către aceasta a obligaţiei prevăzute la alin. 1, printr-o decizie luată cu votul majorităţii de două treimi din numărul reprezentanţilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Miniştrilor.
5. Dacă Curtea constată o încălcare a prevederilor alin. 1, trimite cauza Comitetului Miniştrilor pentru ca acesta să examineze măsurile care se impun. Dacă Curtea constată că nu s-a produs o încălcare a prevederilor alin. 1, va transmite cauza Comitetului Miniştrilor, care va decide încetarea supravegherii executării.
--------------
Art. 46 a fost modificat de art. 16 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
Articolul 47
Avize consultative
1. Curtea poate, la cererea Comitetului Miniştrilor, să dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea convenţiei şi a protocoalelor sale.
2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul său de întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite în titlul I al convenţiei şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Miniştrilor ar putea să ia cunoştinţă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în convenţie.
3. Decizia Comitetului Miniştrilor de a cere un aviz Curţii este luată prin votul majorităţii reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din acesta.
Articolul 48
Competenta consultativă a Curţii
Curtea decide dacă cererea de aviz consultativ prezentată de Comitetul Miniştrilor este de competenţa sa, aşa cum aceasta este definită de art. 47.
Articolul 49
Motivarea avizelor consultative
1. Avizul Curţii trebuie motivat.
2. Dacă avizul nu exprimă în tot sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să alăture acestuia expunerea opiniei sale separate.
3. Avizul Curţii este transmis Comitetului Miniştrilor.
Articolul 50
Cheltuieli de funcţionare a Curţii
Cheltuielile de funcţionare a Curţii sunt în sarcina Consiliului Europei.
Articolul 51
Privilegii şi imunităţi ale judecătorilor
Judecătorii se bucură, pe timpul exercitării funcţiilor lor, de privilegiile şi imunităţile prevăzute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei şi de acordurile încheiate în virtutea acestui articol.
------------
Titlul II a fost introdus de art. 1 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Titlul III
-------------
Titlul V a devenit Titlul III conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 52
Anchetele secretarului general
Oricare înaltă parte contractantă va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicaţiile cerute asupra felului în care dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor acestei convenţii.
-------------
Art. 57 a devenit art. 52 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 52 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 53
Apărarea drepturilor omului recunoscute
Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii la care această parte contractantă este parte.
-------------
Art. 60 a devenit art. 53 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 53 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 54
Competenţele Comitetului Miniştrilor
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere competenţelor conferite Comitetului Miniştrilor prin Statutul Consiliului Europei.
-------------
Art. 61 a devenit art. 54 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 54 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 55
Renunţarea la alte mijloace de reglementare a diferendelor
Înaltele părţi contractante renunţă reciproc, în afară unei înţelegeri speciale, să se prevaleze de tratatele, convenţiile sau de declaraţiile care există între ele, în vederea supunerii, pe calea unei cereri, a unui diferend apărut din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii unui alt mod de reglementare decât cele prevăzute de numita convenţie.
-------------
Art. 62 a devenit art. 55 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 55 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 56
Aplicare teritorială
1. Orice stat poate, în momentul ratificării, sau în orice alt moment ulterior să declare, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, că prezenta convenţie se va aplica sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol tuturor sau unuia dintre teritoriile ale căror relaţii internaţionale el le asigură.
2. Convenţia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate în notificare începând cu a 30-a zi socotită de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit această notificare.
3. În respectivele teritorii, dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicate ţinând seama de necesităţile locale.
4. Orice stat care a făcut o declaraţie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, în orice moment, să declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în aceasta declaraţie că acceptă competenţa Curţii de a lua cunoştinţă de cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie.
-------------
Art. 63 a devenit art. 56 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 56 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Art. 56 a fost modificat de pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 57
Rezerve
1. Oricare stat poate, în momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, să formuleze o rezervă în legătură cu o dispoziţie anume a convenţiei, în măsura în care o lege atunci în vigoare pe teritoriul său nu este conformă cu aceasta dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în termenii prezentului articol.
2. Orice rezerva emisă conform prezentului articol necesita o scurta expunere privind legea în cauza.
-------------
Art. 64 a devenit art. 57 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 57 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 58
Denunţare
1. O înaltă parte contractantă nu poate denunţa prezenta convenţie decât după expirarea unui termen de 5 ani începând cu data intrării în vigoare a convenţiei în ceea ce o priveşte şi prin intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, care informează despre aceasta celelalte părţi contractante.
2. Aceasta denunţare nu poate avea drept efect să dezlege înaltă parte contractantă interesată de obligaţiile conţinute în prezenta convenţie în ceea ce priveşte orice fapt care, putând constitui o încălcare a acestor obligaţii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denunţarea îşi produce efectele.
3. Sub aceeaşi rezervă ar înceta de a mai fi parte la prezenta convenţie orice parte contractantă care ar înceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.
4. Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor paragrafelor precedente în ceea ce priveşte orice teritoriu pentru care ea a fost declarată aplicabilă potrivit art. 56.
-------------
Art. 65 a devenit art. 58 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 58 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Paragraful 4 al art. 58 a fost modificat de pct. 3 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Articolul 59
Semnare şi ratificare
1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată. Ratificările vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Uniunea Europeană poate adera la prezenta Convenţie.
--------------
Alin. 2 al art. 59 a fost introdus de pct. 1 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare.
--------------
Alin. 2 al art. 59 a devenit alin. 3 conform pct. 2 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
4. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, convenţia va intra în vigoare din momentul depunerii instrumentului de ratificare.
--------------
Alin. 3 al art. 59 a devenit alin. 4 conform pct. 2 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
5. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei intrarea în vigoare a convenţiei, numele înaltelor părţi contractante care au ratificat-o, precum şi depunerea oricărui instrument de ratificare intervenită ulterior.
-------------
Alin. 4 al art. 59 a devenit alin. 5 conform pct. 2 al art. 17 din PROTOCOLUL nr. 14 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 39 din 17 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005.
-------------
Art. 66 a devenit art. 59 conform pct. 1 al art. 2 din PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
-------------
Titlul art. 59 a fost inserat potrivit anexei la PROTOCOLUL nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin LEGEA nr. 79 din 6 iulie 1995, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 13 iulie 1995.
Încheiată la Roma, la 4 noiembrie 1950, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general va transmite copie certificată tuturor semnatarilor.
PRIMUL PROTOCOL ADIŢIONAL LA CONVENŢIE
PROTOCOLUL Nr. 2
PROTOCOLUL Nr. 4
PROTOCOLUL Nr. 6
PROTOCOLUL Nr. 7
PROTOCOLUL Nr. 9
PROTOCOLUL Nr. 9
PROTOCOLUL Nr. 10
PROTOCOL Nr. 11
PROTOCOL Nr. 12
PROTOCOL Nr. 13
PROTOCOL Nr. 14
PROTOCOL Nr. 15
--------------
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Comentariile injurioase sau jignitoare vor fi sterse
Asteapta moderare: