JOCURI POLITICE, DISCUTII , INTREBARI

                   In urma cu ceva timp se facea vorbire despre faptul ca Croatia, membru in U.E.din anul 2013, facand parte si din zona Euro a fost ajutata sa acceada in zona Schengen.
                 Ne referim la  o Croatie, care este si   membra NATO, incepand cu anul 2009.
                 Aceasta Croatie a votat, alaturi de o alta tara cu probleme, Ungaria, contra intrarii in NATO a Norvegiei si a Finlandei. 
                Conducerea sa  si-a manifestat in zilele care au trecut simpatia expresa si fara echivoc fata de Rusia.
                Aceasi tara a refuzat  sa acorde ajutor Ucrainei, alaturi de alta  "mare simpatizanta" a Rusiei, Ungaria orbaniana, o Ungarie aflata sub liderul sau la marginea prapastiei economice  si pe locul intai in U.E. in ceeace priveste coruptia.
               Simpatiile  liderului nationalist maghiar pentru Rusia au fost si sunt de notorietate publica.
               Prin unele cercuri politice  s-ar afirma chiar ca liderul maghiar ar fi sau ar fi fost un colaborator al serviciilor ruse, iar in altele  se discuta faptul ca dependenta de petrolul rusesc l-ar fi adus in aceasta situatie.
               Se stie in mod cert despre faptul ca Ungaria achizitioneaza din Rusia, in urma unui acord comercial preferential, cel mai ieftin petrol.
               Se pare ca ar exista o intelegere  intre  vectorii de influenta ai Rusiei in UE si in NATO, (Croatia, Ungaria, Austria, pe de o parte, si Turcia, pe de alta parte) pentru a exista o opozitie ferma la accederea Finlandei si Norvegiei in NATO.
               De asemenea pare ca evidenta intelegerea dintre Austria si Croatia pentru accederea fostei tari  din spatiul ex-iugoslav in  Schengen, chiar in detrimentul tarii noastre si a Bulgariei, fata de care Austria s-a  opus in mod total nefundamentat, cu argumente puerile.
               Se stie foarte bine - si aceasta pare a fi"veriga" care inca o data demonstreaza adevarul- ca rusii dupa invadarea Ucrainei au cele mai importante  si profitabile afaceri  din Europa in Austria si in Turcia, iar relatiile Rusiei cu Austria si ale lui Putin cu Nehammer sunt fundamentul unei colaborari bilaterale solide si reciproc avantajoase.
              1.Orban cu toate esecurile sale sociale si economice, cu toata coruptia  institutionalizata este unul dintre pionii rusilor, care se pare  ca a contribuit efectiv la starea actuala a tarii sale.                    2.Erdogan.  este instabil, joaca pe doua fronturi si are ca scop castigarea alegerilor care vor avea loc in curand in tara sa. El vrea sa para  un lider in Europa si in Balcani, jucand  in fata camerelor de luat vederi rolul unui tatuc negociator ( de vreo doua  ori chiar l-a umilit pe Putin)
               Ce pare interesant este ca el si Putin au in viziune dorinta comuna de a restaura imperii apuse de mult.
               Este evident ca duritatea ca si abruptetea discursului sau simplist si amenintator, de multe ori, de altfel, nu il pot tranforma peste noapte intr-un negociator.
               Nu are calitatile necesare.
               3.Presedintele croat cu discurs pro rus ne demonstreaza inca odata ca tara sa nu este destul de "coapta" democratic si diplomatic pentru pasii facuti si ca accederea sa  in organismele in discutie este conjuncturala si intamplatoare.
                4.In Austria ramane influenta ruseasca, chiar daca in partialele desfasurate Nehammer si guvernul sau au esuat lamentabil.
                Sa nu uitam aici ascensiunea extremei drepte si eventualele aliante la care s-ar putea ajunge , pe fondul instabilitatii politice generate de un electorat divizat si nehotarat.
  
                In loc de concluzii:
                
                Vectorii de infleunta ai Rusiei au creat stari de blocaj evidente atat in U.E, cat si in NATO, prin exercitarea votului sau a dreptului de veto.
                 Membrii si conducerile celor doua organisme ar trebui sa se gandeasca si sa procedeze urgent la unele schimbari ale regulamentelor de luat decizii.
                 De altfel, mai cred ca inainte de admiterea si acordarea de facilitati unor noi state, cele doua organisme ar trebui sa ia in considerare in raport de trecut si de prezent compatibilitatea lor de a fi membre pentru ca tocmai lipsa unor criterii stabile din acest punct de vedere a dus la creerea  situatiei existente