SPERANTE ?

               Privind si ascultand analizele unor experti, apreciind asupra situatiei deosebite prin care trecem cu totii, constatam ca exista (pe langa alte culpe , mai mari sau mici) culpa celui  mai mare "contribuabil", de fapt  a"jucatorului principal", cel   care a determinat decisiv escaladarea crizei.

               Partidul cel mai mare se observa, iar analistii par a confirma ca se afla intr-o anxietate vadita, atat din punct de vedere financiar, cat si ideologic.
               Acestea s-au petrecut pe fondul "inchiderii robinetului financiar" de catre premier,  a recesiunii ,dar si pe fondul presiunilor intensificate, atat din aceasta cauze, cat si datorita pierderii de teritoriu pe linie ideologica, ceea ce s-ar "traduce" prin pierdere de influenta, de voturi si de  credibilitate
           
               Toate acestea pot fi "coroborate" cu lipsa de reactie a mediatorului constitutional, care nu a facut altceva decat "sa ia act de pozitiile "partidelor pro europene, pozitii cunoscute si "rascunoscute"  de mai mult timp.
               Inflexibilitatea actorilor pro europeni s-a "conjugat" aproape perfect cu "incapatanarea" si intrasigenta premierului.
               In mod cert, principalul partid din coalitie au are o "naratiune" reala a motivatiei parasirii coalitiei.
               De departe, in acceptiunea unor analisti, totul pare superfluu din acest punct de vedere.
               Intr-un moment "festivist" demn de o cauza mai buna, prin discursurile unor membri, premierul este  cauza determinanta a esecului, fiind "condamnat cu manie" pentru aceasta, iar partea plina a paharului si-au asumat-o la superlativ reprezentantii de seama ai celor care au parasit o coalitie, asumata initial de catre toti membrii prin parafarea unui acord, continand importante consecinte juridice (prin olbligatiile initial asumate la semnare)
               Pana la urma, daca cineva declara rituos ca vrea reforma, ca  va participa efectiv la aceasta, semneaza ca  parte un acord in acest sens, nu poate ulterior sa puna piedici reformei asumate, avand de multe ori un discurs antireforma, pentru ca in final sa spuna tuturor "la revedere tabara draga!".
               Acest duplicitarism a aparut pe fondul pierderii de credibilitate, dar si pe fondul reprosurilor si al politicii care li s-a parut  antagonica fata de cea a conducerii , celor aflati, in teritoriu, la "talpa" ierarhiei politice.
              In tot acest timp un partid din opozitie, provenit si multi fosti membri ai partidului majoritar(ca numar de voturi obtinute la alegeri) au contabilizat o intarire de pozitie politica.
              Ce poate fi mai usor decat sa obtii foloase fara a face nimic ?
              Intr-o astfel de situatie, conducerea partidului a considerat ca "dezasumarea- asumarii"  i-ar profita si i-ar crea o pozitie mult mai sigura si mult mai aproape de un anumit gen de ideologie.
              De fapt, in aceste momente, asa cum era de asteptat, ies in evidenta doar pozitiile inflexibile ale decidentilor.
              Punerea pe tapet de catre Presedintie a situatiei internationale si a imperativitatii asumarii obligatiilor de tara  fata de NATO( unde situatia este incordata datorita unor pozitii divergente ale unor membri) ca si fata de "Programul Safe"  (prin care U.E. acorda importante fonduri pentru inarmarea membrilor organizatiei) avand in  vedere si aceste evidente partidele europene ar putea fi aduse  la aceasi masa pentru renegocieri de pozitii.
              Poate si presedintele, de aceasta data,  isi asuma in mod "mult mai activ" rolul de mediator constitutional, poate si formatiunile pro europene ar putea, tocmai din motivele invocate sa isi schimbe  macar partial sau total pozitiile.
              Din nou ( pentru a cata oara ? ) ... asteptam !