VISE, VISE ...

                    Aseara m-am culcat devreme, destul de obosit.
                   Mi-aduc aminte de  un vis foarte fumos  si linistitor.
                   Ma aflam deasupra tuturor,  deasupra unei ape uriase : se pare ca deasupra unei  mari linistite, de culoare turcoaz.
                   Un cer de un albastru imaculat cu nori usor albiciosi se afla deasupra mea si primele raze de soare mijeau deasupra nisipului auriu, cand... dintr-o data visul s-a transformat parca intr-un cosmar.
                  Cerul s-a intunecat dintr-o data, devenind negru si a venit o furtuna foarte puternica, insotita de un vant  care  m-a impins in parlamentul taramului de vis deasupra caruia zburasem anterior.
                  Aici era circ mare.
                  Grupuri de alesi ai acelui taram se certau urat si isi dadeau ghionturi, chiar se insultau reciproc  pentru adoptarea unei prevederi care sa statueze asupra studiilor necesare unui ales.
                 O perioada care mi s-a parut a fi o vesnicie s-au lovit si insultat reciproc, pentru ca pana la urma, la interventia  urlata unui parlamentar batran sa "cada dintr-o data la pace"
                 Inainte de m-am trezit cu o oarecare durere de cap si frecandu-ma la ochi am putut citi totusi textul care a constituit rezultatul intelegerii dintre parlamentarii din visul meu.
                Iata-l :
      
                "Pentru egalitate de sanse cu ceilalti cetateni, politicienii cu sau fara dizabilitati au dreptul sa cumpere diplome de studii sau de doctorat " 
 
                M-am imbracat si am fugit spre masina parcata afara pentru a ajunge cat mai repede in fata micului dejun si al unei cafele espresso aburinde.
  
               Pe drum mi-am adus aminte de certurile reale dintre politicienii romani si mi-am zis inciudat: "pana acolo totusi... parca, nu am ajuns" !