VALORI CARE NE-AU "PARASIT", VALORI CARE AU RAMAS si . . . " ceilalti "

                       A mai trecut o saptamana in care cultura si arta romaneasca au "pierdut" oameni de mare valoare.
                       Ne-au parasit pentru o "viata printre astre" omul de litere Valeriu Rapeanu, precum si marii actori Valentin Uritescu si Alexandru Lulescu.
                       In locul lor, ca si al altor valori, care au plecat anul acesta si in anii care au trecut, au ramas multe locuri libere, dar au mai ramas multa pseudo-cultura si mult kitch (chici).
                       Au ramas unii actori, deveniti peste noapte politicieni, "remorcati" la anume "vehicule politice" ( a se citi partide), care in urma prestatiilor lor  politice anterioare, chiar in cadrul unor organisme internationale, unde imaginea tarii conta, (dar nu si pentru ei) nu au lasat in urma lor nici macar o dara.
                      Unii au tupeul sa mai apara pe posturi obediente acelor vehicule politice si sa ceara - direct sau indirect - din nou sprijinul celor de o "anume factura si cultura" care i-au votat pentru ca in final sa isi numere argintii dobanditi cu ajutorul "masinii de vot de partid" la comanda teleghidata a unor lideri.
                     Altii, pentru mai scurt timp au ocupat, fara rezultate notabile, fotolii ministeriale.
                    Victor Rebengiuc si-a manifestat, de curand,  intr-o emisiune televizata  dezgustul fata de clasa politica, facandu-ne din nou dovada educatiei, demnitatii si al bunului simt care il caracterizeaza.
                    Ma intreb si va intreb cu respect pe toti, daca( de exemplu) George Calinescu, Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Ion Fintesteanu, Ion Lucian, Marin Moraru si multi alti corifei ai literelor sau/si ai artei romanesti, disparuti dintre noi ar fi acceptat "sa faca", fie pe "independentii" la "remorca unui partid", fie sa se inregimenteze politic in actuala conjunctura politica sau anterior acesteia.
                  Indraznesc, fara frica de a gresi, sa scriu ca NU.
                  Oamenii despre care am scris, in afara talentului urias si a valorii, aveau statura, si mai aveau ceva care se numeste DEMNITATE.
                  Ei mai erau convinsi de ceva : ca pot performa in domeniile lor de activitate si ca pentru aceste performante au obtinut respectul si recunoasterea unei natiuni.
                 Tocmai de aceea am certitudinea ca ei nu ar fi acceptat "sa faca figuratie" in politica si mai ales prin organisme internationale in care imaginea tarii lor, pe care au respectat-o enorm, chiar conteaza.
                 Si mai exista actori si oameni adevarati care ar avea aceasi atitudine.
                 Mi s-a spus de  catre oameni care l-au cunoscut pe marele Toma Caragiu, cum ca acesta a refuzat mereu sa recite poezie patriotica in care sa il slaveasca pe "iubitul conducator" si ca atat cat se putea pe acele vremuri, refuza cam orice forma de arta angajata.
                 Acest adevar, ne subliniaza inca odata, daca mai era nevoie, ce-am avut si ce-am pierdut din patrimoniul nostru national, dar cu aceasi forta demonstreaza si lipsa de coloana vertebrala a unora.

                Romania in acest context intern si international are nevoie de cat mai multi oameni, de cat mai multe personalitati reale, care sa fie reprezentativi si care sa se poata  manifesta pe orice plan pentru binele si in folosul acestei tari, nu de "gimnasti politici"