VIN AI NOSTRI, PLEACA AI NOSTRI...

                   Am asistat  astazi la modalitatea in care cine sustinea ieri pe cineva la conducerea unui partid,  in aceasta zi sustine pe alcineva : deci ceea ce ieri era obraz pupat de catre  toti, cu pasiune, astazi devine "un obraz ... mai din spate" si  ca si atunci, se procedeaza cu acelasi sarg, de catre aceiasi politicieni,  la sarutul obrazului noului venit.
                 Este foarte interesant cat de mare este capacitatea unora de a fi perversi.
                Deh, "pretul si mirosul ciolanului" ii face pe cei care te sustineau ieri, ca astazi sa iti intoarca spatele, cu nonsalanta cu care se faceau ca iti intra in voie, ieri.
               Se dovedeste adevarul cunoscut de mai toti, cum ca" fiecare are un pret" !
               Cand prima data ai facut o alegere, evident proasta,  demostrata de fapte, daca ai un elementar bun simt, ti-o asumi.
              Nimeni nu-si asuma de fapt nimic, din contra, se fac ceva reprosuri, mai mult sau mai putin voalate la adresa "fostului" si se lauda cu acelasi sarg, eventual, cu acelasi avant demagogic( ca si ieri pe damnatul de astazi) calitatile noului venit.

              De ce ? 
              Pentru ca majoritatea colegilor de coalitie, dintr-un anume partid, fata de care ai devenit un fel de "breloc" iti cer asta 
              Pai, in asemenea conditii, " sebate din calcaie, se duce mana la cozoroc si... se executa !" 
             Se invoca razboiul de la granite, cum ca aceia care au fost buni ieri- cu exceptia fostului, ramas si el agatat de un "ciolan bun" - astazi sunt mult mai buni decat atunci.
             Se invoca grija fata de "vulg" desi ea face parte din doctrina celorlalti si  totul este O.K, mai ales acum cand  "vrajeala" a devenit politica de partid si de stat  si ajuta la "goana dupa cascaval", pentru ca ...  "ciosvarte" pentru altii, raman cateva !
            Tupeu, demagogie patriotarda si tot caruselul de "vorbe de claca" sfichiuiesc precum stropii obrazul cetateanului.
            De fapt, lamuritor este discursul unei persoane importante  din conducerea unui partid, care ce a spus la inceput, in deschiderea sedintei,   de la  tribuna ,a afirmat exact sub aceasi forma, in fata unei televizuni.
           Lipsa de imaginatie, lipsa de vocabular, un politicianism ieftin, politrucul perfect de candva, care nu se depaseste niciodata pentru a fi mereu tern si a "pupa" mereu pulpana cui trebuie.
          De fapt : cine pierde si cine castiga ?
          Iese inca odata in evidenta ca vorbele cuiva, cum  ca exista o singura substanta al carei pret nu a crescut de o multime de ani sunt reale.