DE LA ZERO, LA ...MULT MAI MULT

                "Omul este, ceea ce este, nu ceea ce se enunta, se exprima.Bineinteles scopul oricarei constiinte este sa  exprime ceea ce exista.Dar exprimarea este un lucru greu, lent si intortocheat, - si greseala este sa crezi ce nu exista ceea ce mai intai nu poti enunta" cugeta Antoine de Saint- Exupery in "Omul nu e singur"-cap.XXX.

                Nimic mai adevarat. Ii urmarim pe unii dintre semenii nostri, pe unii care se cred mai "complicati". Folosesc acest cuvant pentru ca imi este deosebit de dificil sa folosesc cuvantul "elevati", chiar daca inaintea lui as putea folosi  sintagma"vor sa para".
                In mare parte, traim intr-o lume a "nimicului spoit", intr-o lume cu multi de "zero", care ar dori sau faca orice sa para  "unu" sau ceva mai mult decat atat, adica sa se "pacaleasca" pe ea insasi.
               Virtutea, cinstea, frumusetea sufleteasca par tusele unui pictor naiv, desenate cu cerneala simpatica pe un zid straveziu, pentru ca ele sunt doar iluzii, intrucat in foarte multi dintre semenii nostri, acestea, chiar nu exista.
               Sunt mult prea "grele" ca sa le poata purta in ei, ca mai toate calitatile umane care le lipsesc multora dintre ei.
               Ne aflam, parca pe o scena uriasa, unde niste actori fara niciun pic de har incearca sa joace ceva, fara a convinge pe nimeni. Totul este doar o vanzoleala, un fel de miscare browniana a nimicului catre nimic, iar cand "cineva" reuseste un pas infim inainte (daca exista ?), apare o opinteala, care pare menita sa le arate unora care le este locul real.

             Scria acelasi  eseist, A.de Saint-Exupery :

            " Sunt plin de dorinta de a descoperi sensul somnului, caci in somn dorm certurile, gandurile meschine. manevrele degradante si desertaciunea care napadesc inima odata cu venirea zilei "
              ...si unii semeni inca "dorm" !
              Citind  randurile de mai sus, din nou ne dam seama cat de reale  sunt si mai eles, cat de actuale, raportandu-ne la zilele noastre,  pentru ca  viata pe care o traim se dovedeste a fi alcatuita din foarte multa minciuna, degradare umana si desertaciune.

              Respectul omului pentru om este doar iluzoriu, pentru ca multi dintre cei la care avem sau de la care am putea avea pretentii, nu respecta ( ? ) decat pe cei care li se aseamana, adica doar pe ei insisi.
             Aceasta este doar o parte din ceea ce  inseamna alienare, mai ales, pentru ca  trecerea timpului, pacea provizorie dintre oameni si dintre contrariile care ii definesc, ii face pe acestia sa fie lipsiti, atat de dorinta de devenire, cat si de forta de a face ceva pentru aceasta.
            Letargia si renuntarea la noi, vulnerabilitatile tot mai evidente ale unora, sunt tarele de care trebuie sa ne scuturam pentru a trai intr-o realitate noua pe care trebuie sa o construim in noi, in afara noastra si pentru noi... altfel, tot ceea ce este uman se va ineca in voma neputintei noastre.
            Din cand in cand sau mai des, urletele nearticulate ale unora sau ale altora ne-au trimis in alt regn, neuman, intunecat, pe care somnul ratiunii din  unii il doreste din plin.
            De aceea OMUL, ca fiinta superioara si mandra care merita mai mult, trebuie sa faca mai mult si mai multe.
           Haideti, sa ne "escaladam" propria neputinta !