DREPTUL DE A NE INJURA

           

                   Dreptul de a ne ura  intre noi, l-am " castigat " dupa 1989 si am fost mereu ajutati sa  ne exhibam veninul si  sa ne " scuipam" cu dispret suveran injuraturile de mame  si de morti.
                  Nu stiu de ce ar fi  de vina o mama sau o bunica, alte rude  decedate pentru faptul ca o persoana  are niste preferinte care nu convin altora si ca acestia nu gasesc decat astfel de modalitati de exprimare a urei lor.

                  Nu are importanta cine sunt sau de unde vin unii, pentru ca singurul lucru care ii uneste este blestemul sau injuria.
                  Uitati-va cu atentie, asa sunt ei, in "cuget si in simtiri"
                  Jegurile vad pe altii jeguri, mizeriile le imputa altora ca sunt jegosi, parintii sunt vinovati ca au facut copii si  bunicii pentru ca sunt parintii parintilor si astfel apar motive de ura si injurii, in functie de tabara si de optiuni.
                   In politica, injuraturi, in fotbal injuraturi, in cupluri injuraturi, in justitie injuraturi, toata lumea injura pe toata lumea
                  Totusi, altceva este sa te injure niste baieti destepti, decat sa te injure "prostimea". Ei, alte injurii si blesteme, mai finute ...asa, in cupe de cristal.
                 Te cuprinde scarba.
                 Te intorci cu spatele, pleci, cel destept cedeaza primul, si ramai cu ecoul celor auzite.
                 Incerci sa uiti pana te iau in primire alti " nemultumiti " si uite asa, nu iti va ajunge cota de apa sa te speli pentru "pomelnicul"de injuraturi primit.
                 O alta Romanie... cea in care nu ai vrea sa  te afli pentru ca  ea nu corespunde  normalitatii, educatiei si mai ales, viselor unui om adevarat.
                  Ar trebui sa credem in alta scara a valorilor, dar pentru aceasta, ea, in primul rand, trebuie sa existe.